AGRICULTURĂ. Deși lucrează pământuri fertile și depun eforturi uriașe, fermieri români se zbat într-un sistem financiar care îi condamnă la eșec. În timp ce agricultorii din Belgia sau Germania accesează credite agricole cu dobânzi de doar 1-2%, în România băncile practică rate și de peste 10%. Practic, fermierii noștri plătesc de cinci ori mai mult pentru același împrumut.
Costul enorm al creditelor nu este singura problemă. Sprijinul guvernamental lipsește aproape complet, iar subvențiile agricole din România sunt printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. În același timp, prețurile pentru combustibil, pesticide sau semințe continuă să urce, în timp ce prețurile de vânzare scad constant. Rezultatul? O agricultură în derivă.
Băncile comerciale impun condiții imposibile: garanții inaccesibile, dobânzi speculative și comisioane abuzive. Iar statul român nu doar că nu intervine, ci rămâne spectator, oferind doar promisiuni. În alte țări europene, fermierii au acces la bănci de stat dedicate agriculturii sau la programe guvernamentale cu dobândă zero. În România, singura opțiune este creditul comercial, adesea o capcană.
În aceste condiții, cum poate concura un fermier român cu unul belgian? Răspunsul este simplu: nu poate. Dobânda mare a devenit o armă tăcută, dar extrem de eficientă, care împinge fermele românești spre faliment și lasă loc liber importurilor și intereselor străine.
Această realitate nu este un accident. Este rezultatul unui model economic toxic, care dezavantajează intenționat producătorul român și transformă agricultura într-un domeniu vulnerabil, tot mai dependent de mâncarea adusă din afară.
