PARADOX. După ce Raluca Moroșanu, judecătoare la Curtea de Apel București, secția penală, a ieșit public să confirme așa-zisele dezvăluiri făcute de judecătorul Ionel Beșu pentru Recorder, discursul său a fost prezentat ca un act de curaj și revoltă autentică față de „calvarul” din sistemul judiciar. Doar că, între timp, detaliile mai puțin romantice ale poveștii au ieșit la iveală.
Judecătoarea a acordat ulterior un interviu în care a afișat o detașare aproape relaxată față de eventualele consecințe profesionale. Motivul acestei seninătăți nu a întârziat să apară: Raluca Moroșanu știa deja că nu va mai avea mult de-a face cu justiția, cel puțin din interior. Dosarul de pensionare era depus, aprobarea venise, iar data era stabilită. Mai exact, pe 3 august, anul acesta.
Astfel, „răzvrătirea” împotriva sistemului a avut loc cu bagajele făcute. Iar finalul nu este deloc unul dramatic. Din contră. Potrivit deciziei oficiale, judecătoarea va încasa lunar o pensie de 23.669 de lei, cu aproximativ 3.600 de lei mai mare decât salariul pe care îl primește în prezent. Brutul pensiei ajunge la aproape 34.000 de lei, o sumă care transformă ieșirea din „calvar” într-o aterizare mai mult decât confortabilă.
În paralel cu acest final fericit, rămân în arhivă declarațiile controversate ale Ralucăi Moroșanu, atacurile dure la adresa conducerii CAB, dar și criticile îndreptate spre Înalta Curte de Casație și Justiție. Poziționări, ton ridicat, indignare publică. Toate asumate, desigur, cu liniștea celui care știe că urmează pensia, nu evaluarea.
Morala pare simplă. Este mult mai ușor să fii revoltat când ieșirea este asigurată, iar „lupta cu sistemul” se încheie direct la ghișeul de pensii, cu o sumă care depășește salariul. Restul magistraților rămân în sistemul judiciar. Raluca Moroșanu rămâne cu pensia.
