EVENIMENT. În timp ce liderii politici, marii investitori, directorii marilor corporații și decidenții financiari ai lumii se adună anual la Forumul Economic Mondial de la Davos, unul dintre cele mai influente spații de negociere și influență globală, preşedintele Nicuşor Dan a decis să stea acasă. Explicația oficială a venit prin consilierul prezidenţial Marius Lazurca, care a transmis mesajul președintelui: „nu umblu teleleu prin lume când sunt lucruri atât de importante care reclamă prezenţa mea în ţară”.
Declarația sună aproape reconfortant pentru cei care au urmărit prestațiile externe ale lui Nicuşor Dan. În realitate, absența de la Davos nu pare o pierdere reală pentru nimeni. Evenimentul reunește elitele politice și economice ale planetei, oameni care negociază miliarde, deschid piețe, stabilesc alianțe și influențează direcțiile majore ale economiei globale. Este un spațiu al ideilor articulate, al discursului clar, al prezenței ferme și al relațiilor construite la nivel înalt.
Aici apare însă problema: la toate marile reuniuni internaționale la care a participat până acum, Nicuşor Dan a fost mai degrabă o prezență decorativă, o umbră care a trecut neobservată. Fără inițiative, fără intervenții memorabile, fără rezultate concrete pentru România, prezența sa s-a limitat la fotografii protocolare și apariții fără substanță. Practic, a fost prezent fizic, dar absent din orice ecuație reală de influență.
În acest context, poate că nici nu era nevoie ca Nicuşor Dan să ajungă la Davos. Un forum care adună lideri cu discurs articulat, poziționare fermă și capacitate de negociere nu este un teren confortabil pentru un președinte care evită confruntarea, nu are siguranță în exprimare și nu reușește să transmită mesaje coerente pe scena internațională. Lipsa de tupeu, vocabularul limitat și dificultatea de a susține un dialog la nivel înalt sunt detalii care, într-un astfel de cadru, nu se iartă.
De altfel, experiențele anterioare au arătat că fiecare apariție externă importantă a fost mai degrabă un exercițiu de stânjeneală publică decât un câștig diplomatic. În loc să proiecteze o imagine solidă a României, prestațiile sale au lăsat impresia unui lider depășit de context, care nu face față rigorilor unui dialog internațional serios.
Între timp, România va fi reprezentată la Davos de o delegație formată din ministrul de Externe Oana Ţoiu, ministrul Investiţiilor Dragoş Pîslaru, ministrul Energiei Bogdan Ivan și consilierul prezidenţial Radu Burnete. Sperăm că această delegație va discuta aplicat despre investiţii, energie și proiecte economice, încercând să facă ceea ce președintele nu a reușit până acum: să conteze.
Mesajul „nu umblu teleleu prin lume” poate fi citit, ironic, și ca o recunoaștere tacită a limitelor. Poate că nu agenda încărcată îl ține pe Nicuşor Dan departe de Davos, ci simplul fapt că un astfel de eveniment cere consistență, curaj, claritate și forță de reprezentare. Calități care, până acum, au lipsit aproape complet din aparițiile sale internaționale.
În fond, când știi că la mesele unde se discută viitorul lumii nu ai ce spune și riști să te faci de râs, cea mai comodă soluție rămâne să invoci „urgențele din țară” și să eviți scena mare. Iar Davosul merge mai departe fără el, exact așa cum a făcut-o și până acum.
