CAPITAL. În doar câteva zile, unul dintre cele mai considerate „sigure” segmente ale sistemului financiar global a intrat într-o zonă de turbulență și a atras atenția investitorilor din întreaga lume. Creșterea accelerată a randamentelor obligațiunilor guvernamentale japoneze (JGB), mai ales pe maturitățile lungi, a declanșat un efect de domino care a afectat cursul yenului, piața dolarului, dar și obligațiunile guvernamentale americane, potrivit presei elene.
Când stabilitatea monedei japoneze începe să se fisureze, impactul nu rămâne local. Vorbim despre o piață a datoriei guvernamentale evaluată la peste 7 trilioane de dolari, conform estimărilor Bloomberg, care a funcționat decenii întregi ca reper de calm global, fie ca sursă de finanțare ieftină, fie ca refugiu în perioade de criză.
Japonia, pusă în fața unui nou tip de risc
Valul de vânzări recente a surprins inclusiv manageri cu experiență. Mișcările de randament care, altădată, se acumulau în săptămâni sau luni, s-au concentrat acum în câteva zile. Problemele nu se limitează la nivelul dobânzilor, ci vizează și lichiditatea. Pe scadențele foarte lungi, piața a devenit dificil de funcționat: randamentele pe 40 de ani au depășit pragul de 4%, iar titlurile pe 30 de ani au înregistrat creșteri bruște.
Șocul nu este doar economic, ci și politic. Japonia se pregătește pentru alegeri anticipate, programate pe 8 februarie, iar dezbaterea fiscală a devenit un subiect central. Investitorii iau în calcul un scenariu care până recent părea improbabil: inflație persistentă, dobânzi mai ridicate și o relaxare fiscală într-o economie cu un raport datorie produs intern brut de aproximativ 230%. În acest context, prima de risc este inevitabil în creștere.
De ce resimt piețele globale această presiune
Turbulențele din piața JGB nu rămân izolate. Japonia joacă un rol esențial în arhitectura financiară internațională, iar randamentele sale sunt utilizate drept reper pentru evaluarea riscurilor. Când acestea cresc rapid, presiunea se transmite către celelalte mari piețe de obligațiuni.
Fluxurile de capital își schimbă echilibrul. Timp de ani, companiile de asigurări, băncile și fondurile de pensii japoneze au direcționat capital spre piețele externe, inclusiv către titluri din Statele Unite și Europa. Pe măsură ce randamentele interne devin mai atractive, motivația de a investi în afara țării scade, deschizând posibilitatea unor vânzări masive de active externe.
Estimările indică faptul că fiecare creștere de 10 puncte de bază a randamentelor japoneze poate genera un avans de 2 până la 3 puncte de bază pe piețele americane și pe alte piețe majore. Cu alte cuvinte, costul finanțării tinde să crească la nivel global atunci când stabilitatea Japoniei este pusă sub semnul întrebării.
„Elefantul din cameră”: repatrierea capitalului
Riscul structural major nu este doar vânzarea punctuală de active, ci posibilitatea revenirii capitalului în Japonia. Aproximativ 5 trilioane de dolari din capital japonez se află în prezent în afara țării. Dacă randamentele interne continuă să urce, o parte semnificativă din aceste sume ar putea fi repatriate, ceea ce ar presupune lichidarea unor poziții în obligațiuni, produse de credit și acțiuni din străinătate.
Un alt canal de transmitere a tensiunilor este carry trade-ul finanțat în yeni. Atunci când moneda devine volatilă sau se apreciază rapid, pozițiile investitorilor se pot dezechilibra din motive tehnice, legate de marje și limite de risc. În 2024, o mișcare bruscă a yenului a fost asociată cu o vânzare amplă de active globale, pe fondul închiderii pozițiilor finanțate din împrumuturi ieftine în moneda japoneză.
Posibila intervenție și fragilitatea pieței
Banca Japoniei a transmis semnale că ar putea interveni prin achiziții de obligațiuni pentru a tempera volatilitatea. Totuși, fiecare intervenție riscă să mute presiunea fie asupra pieței obligațiunilor, fie asupra cursului yenului, fie asupra credibilității politicii monetare.
În paralel, se intensifică discuțiile privind eventuale acțiuni coordonate între Japonia și Statele Unite pe piața valutară, pentru susținerea monedei japoneze. Pe fundal, două elemente sporesc fragilitatea: lichiditatea redusă pe scadențele foarte lungi, unde volume mici pot genera mișcări ample, și creșterea participării investitorilor străini, care face ca reacțiile pieței să fie mai rapide și mai nervoase în perioadele de stres.
