COMERCIAL. Uniunea Europeană și India au oficializat un acord comercial prezentat drept „mama tuturor acordurilor comerciale”, iar Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a vorbit cu un entuziasm demn de o lansare istorică. „Europa și India scriu astăzi istorie”, a transmis ea, anunțând crearea unei zone de liber schimb cu două miliarde de locuitori și promițând beneficii de ambele părți. Ca bonus de optimism, a adăugat că „acesta este doar începutul”.
La o privire mai rece, dincolo de mesajele mobilizatoare de pe X și de calculele care vorbesc despre miliarde de euro economisite anual, apare o întrebare incomodă: ce se întâmplă cu produsele europene odată ce piața este inundată de mărfuri extrem de ieftine din India? Reducerea sau eliminarea taxelor vamale pentru aproape toate categoriile de bunuri sună excelent în teorie, dar în practică poate crea o competiție dificil de susținut pentru producătorii autohtoni, care riscă să fie scoși din joc de prețuri imposibil de egalat.
Premierul Narendra Modi a salutat acordul ca fiind cel mai mare din istoria Indiei, subliniind că tratatul acoperă un sfert din produsul intern brut global și o treime din comerțul mondial. La întâlnirea cu Antonio Costa, președintele Consiliului European, și cu Ursula von der Leyen, mesajul a fost unul optimist, despre oportunități și cooperare. În același timp, Bruxelles estimează economii de până la patru miliarde de euro anual și scăderi spectaculoase ale tarifelor pentru automobile, vinuri, paste și ciocolată.
Statisticile arată bine pe hârtie. În 2024, schimburile comerciale dintre cele două părți au depășit 120 de miliarde de euro în mărfuri și 60 de miliarde de euro în servicii, iar Fondul Monetar Internațional anticipează că India ar putea depăși Japonia, devenind a patra economie mondială. Pentru New Delhi, Europa rămâne o sursă importantă de tehnologii și investiții, iar pentru Uniunea Europeană, piața indiană reprezintă o oportunitate uriașă.
Partea care trece mai discret prin comunicatele oficiale este legată de intenția de a semna și acorduri privind circulația lucrătorilor sezonieri, schimburile de studenți și mobilitatea profesioniștilor. Formulat diplomatic, acest lucru sună ca un parteneriat modern și deschis. Tradus în limbaj simplu, poate fi interpretat ca o poartă larg deschisă pentru migrație accelerată, într-un context în care societățile europene sunt deja sensibile la presiuni economice și sociale.
În timp ce Ursula von der Leyen vorbește despre „o altă cale într-o lume divizată”, rămâne de văzut dacă această cale va aduce doar beneficii sau și costuri greu de explicat ulterior. În planul apărării, New Delhi se îndepărtează de Rusia, iar Europa încearcă să își diversifice parteneriatele. Pe plan economic însă, entuziasmul oficial riscă să ignore efectele colaterale: competiția dezechilibrată pentru producătorii europeni și presiunea suplimentară asupra pieței muncii.
Ironia situației este că, în timp ce se vorbește despre economii și creștere, nota de plată reală ar putea fi achitată de industriile locale și de consumatorii europeni, care vor descoperi că „mama tuturor acordurilor” nu vine doar cu promisiuni, ci și cu întrebări incomode.
