INDUSTRIE. Azi, în plină criză Azomureș, unde se pregătesc concedieri colective masive și platforma intră în conservare, presa a fost inundată de o știre „istorică”: FER Protect Plant (AFR FERT – PROTECT PLANT SRL, CUI 30440968) anunță „o nouă fabrică modernă de îngrășăminte chimice la Slobozia”. Soluția privată, strategică, salvatoare, cu „know-how românesc” și binecuvântarea Facultății de Inginerie Chimică din UPB (mentor: prof. Ecaterina Andronescu). Inițiator: dr. ing. Nicu Vasile, fermier respectat și fost președinte LAPAR. Sună frumos, nu?
Hai să vedem realitatea din bilanțuri (date publice actualizate ieri).
FER Protect Plant este o micro-firmă din Olteni, Ilfov, înființată în 2012. Principala ei activitate? Îngrășăminte foliare lichide marca Nutrifoliar. Cifra de afaceri 2024: 121.675 lei. Profit net: +1.013 lei. Da, ați citit bine – o mie de lei. În 2023 a fost pe pierdere (-46.564 lei), în 2022 și mai rău (-84.749 lei). Angajați: 1 singur om în 2024. Activele totale abia trec de câteva sute de mii de lei.
Și totuși, exact acum, când Azomureș, gigantul care a produs zeci de ani îngrășăminte chimice solide pentru toată țara, se prăbușește din cauza prețului gazului și a importurilor ieftine, apare comunicatul de presă perfect: „reducem dependența de importuri”, „îngrășăminte adaptate agriculturii românești”, „standardele cele mai noi de mediu”. Plus „avantaje pentru fermieri”: foliari care reduc cu 15-20% necesarul de fertilizanți clasici. Adică exact ce vindeau ei de 12 ani, dar acum ambalat ca „fabrică chimică revoluționară”.
Să fim serioși. Industria îngrășămintelor chimice (amoniac, uree, nitrați) este una extrem de capital-intensivă, cu consum uriaș de gaz natural, autorizații de mediu complicate și investiții de zeci de milioane de euro doar ca să pornești la scară mică.
Azomureș avea (și are încă) infrastructură, tehnologie, experiență industrială reală și sute de angajați calificați. FER Protect Plant are… un profit de 1.000 de lei și un comunicat de presă scris ca la carte!
Dr. Nicu Vasile e un om serios în agricultură, nu contestăm. Colaborarea cu UPB și doamna Andronescu sună academic și patriotic. Dar când treci de la foliari lichizi la o fabrică de îngrășăminte chimice „moderne”, ai nevoie de bani reali, nu de declarații. Unde e valoarea investiției? Unde e sursa finanțării? Bănci? Fonduri europene? Parteneri strategici? Sau speranța că statul, disperat după Azomureș, va veni cu ajutoare de stat „strategice”?
Între timp, Azomureș, singurul producător serios de îngrășăminte chimice rămas în România, este lăsat să moară. Țara care avea 13 combinate chimice acum importă aproape tot ce folosește fermierii. Și soluția oficială pare să fie o micro-firmă cu profit simbolic care anunță „relansarea producției naționale”.
Ironic, nu? Exact când uriașul cade, piticul sare în față cu steagul: „Eu sunt salvatorul!”. Poate o fi. Poate mâine vedem un proiect concret, cu termene, capacitate de producție și surse de finanțare transparente. Până atunci, Azomureș merită susținut! Nu pentru că e perfect, ci pentru că e real! Are istorie, are scară, are oameni. Nu are nevoie de PR, ci de gaz la preț competitiv și de o politică industrială reală!
Fermierii români nu au nevoie de povești frumoase. Au nevoie de îngrășăminte la prețuri rezonabile, produse aici. Azomureș încă poate face asta. FER Protect Plant… deocamdată face doar comunicate de presă.
Piața așteaptă fapte, nu titluri!
