APĂRARE. NATO pregătește unul dintre cele mai ambițioase și costisitoare proiecte din istoria sa: modernizarea uriașei rețele de conducte pentru combustibil militar, o infrastructură evaluată la aproximativ 26 de miliarde de euro. Planul, discutat la summitul NATO de la Ankara, urmărește pregătirea Alianței pentru un posibil conflict de amploare, inclusiv în scenariul unei confruntări cu Rusia.
România se află printre statele care ar urma să beneficieze de această extindere a infrastructurii, însă momentul a generat și o situație neașteptată pentru președintele Nicușor Dan. Întrebat despre proiect și despre poziția României în această inițiativă strategică, șeful statului a părut luat prin surprindere și a cerut clarificări înainte de a răspunde.
La întrebarea unui jurnalist despre susținerea României pentru dezvoltarea sistemului de conducte NATO, Nicușor Dan a întrebat inițial: „Sistemul de…?”, iar după explicația privind rețeaua de conducte pentru combustibil militar a revenit cu întrebarea: „Pentru aprovizionare sau pentru ce?”.
După ce i s-a explicat despre ce infrastructură este vorba, președintele a afirmat că, din informațiile sale, România are una dintre cele mai bune infrastructuri de acest tip din regiune.
În spatele momentului de la Ankara se află însă un proiect strategic de proporții. NATO ia în calcul refacerea și extinderea sistemului de conducte militare pentru combustibil, o rețea creată inițial în perioada Războiului Rece pentru alimentarea rapidă a forțelor Alianței.
Actualul sistem NATO de conducte are aproximativ 10.000 de kilometri lungime, traversează 12 state membre și poate stoca aproximativ 4,1 milioane de metri cubi de combustibil. Rețeaua conectează depozite, baze aeriene, aeroporturi civile, rafinării, porturi, stații de pompare și puncte logistice esențiale pentru operațiunile militare.
Structura actuală este formată din mai multe sisteme naționale și multinaționale, printre care se află Sistemul de conducte din Europa Centrală (CEPS), cea mai mare componentă a rețelei, care deservește state precum Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Țările de Jos.
Pe lângă aceste sisteme, infrastructuri de alimentare cu combustibil există și în state precum România, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania și Spania.
Noua inițiativă urmărește însă adaptarea rețelei la realitățile actuale de securitate. După invazia Rusiei în Ucraina, NATO și-a schimbat prioritățile, punând un accent mult mai mare pe capacitatea de a deplasa rapid trupe și echipamente pe flancul estic.
Susținătorii proiectului argumentează că, în cazul unei crize militare majore, trupele nu pot fi mutate fără o infrastructură sigură de alimentare cu combustibil. În schimb, statele mai prudente avertizează că investiția este uriașă și că tehnologia militară se schimbă rapid, existând riscul ca unele componente ale proiectului să devină depășite înainte de finalizare.
Potrivit informațiilor apărute în presa internațională, statele din Europa Centrală și de Est sunt printre cei mai mari susținători ai modernizării, iar România se află în grupul țărilor care sprijină accelerarea proiectului, alături de Polonia, Slovacia, Ungaria, Cehia și statele baltice.
De cealaltă parte, țări precum Franța, Spania, Turcia și Regatul Unit ar avea rezerve privind aprobarea rapidă a unui plan care ar presupune investiții de miliarde de euro și angajamente pe termen lung.
Unul dintre argumentele principale ale susținătorilor este că infrastructura militară europeană trebuie adaptată noului context. Oficialii NATO avertizează că Europa trebuie să fie pregătită pentru eventualitatea unui conflict până la finalul acestui deceniu, motiv pentru care investițiile în logistică militară au revenit în centrul atenției.
Extinderea rețelei ar putea include trasee noi de conducte, modernizarea celor existente și construirea unor capacități suplimentare de depozitare. Potrivit estimărilor, finalizarea întregului proiect ar putea dura chiar și 30 de ani, fiind vorba despre zeci de investiții distincte.
Astfel, NATO pregătește ceea ce ar putea deveni cea mai scumpă investiție comună din istoria Alianței, iar România se află într-o poziție importantă datorită amplasării sale strategice pe flancul estic. Rămâne însă de văzut dacă proiectul de 26 de miliarde de euro va deveni realitate rapid sau va intra în lunga listă a marilor planuri militare discutate ani întregi înainte de a fi puse în practică.
