RELIGIE. Creștinii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc sâmbătă, 21 noiembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, unul dintre cele mai importante praznice dedicate Fecioarei Maria. Cunoscută în tradiția populară sub numele de Ovidenia sau Vovidenia, sărbătoarea este marcată cu cruce roșie în calendar și reprezintă primul mare praznic din Postul Crăciunului. În această zi, credincioșii au și dezlegare la pește.
Sărbătoarea amintește de momentul în care Fecioara Maria a fost dusă la Templul din Ierusalim de părinții săi, Sfinții Ioachim și Ana, pe când avea doar trei ani. Potrivit tradiției creștine, cei doi își doriseră mult timp un copil și făcuseră făgăduința că, dacă Dumnezeu le va dărui unul, îl vor închina Lui. După nașterea Mariei, părinții și-au respectat promisiunea și au dus-o la templu.
Relatarea spune că fetița a fost întâmpinată de arhiereul Zaharia, care a condus-o în Sfânta Sfintelor, cea mai importantă încăpere a templului, în care, potrivit rânduielilor de atunci, putea intra numai arhiereul și doar o dată pe an. Tradiția mai arată că Maria a rămas în templu până în jurul vârstei de 12 ani, pregătindu-se pentru misiunea pe care urma să o împlinească.
Povestea sărbătorii și semnificația ei religioasă
Evenimentul nu este descris în Evangheliile canonice, ci este cunoscut din scrieri creștine vechi, în special din Protoevanghelia lui Iacov, un text apocrif care relatează episoade din copilăria Fecioarei Maria. Tradiția a fost preluată și transmisă de Biserică, iar sărbătoarea s-a răspândit în lumea creștină începând cu primele secole.
Din punct de vedere religios, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului simbolizează consacrarea Mariei lui Dumnezeu și pregătirea ei pentru a deveni mama lui Iisus Hristos. Praznicul este considerat și o anticipare a Nașterii Domnului, motiv pentru care, începând cu această zi, în slujbele bisericești sunt introduse cântările specifice Crăciunului, cunoscute drept Catavasiile Nașterii Domnului.
Denumirile populare Ovidenia și Vovidenia provin din limba slavonă, de la un termen care înseamnă intrare sau aducere. În unele regiuni ale României, sărbătoarea mai este numită și Sărbătoarea Luminii, datorită obiceiurilor legate de aprinderea lumânărilor și de pomenirea celor trecuți în neființă.
Ce tradiții și obiceiuri sunt legate de Ovidenie
În ziua de 21 noiembrie, credincioșii obișnuiesc să participe la slujbele religioase, să se roage și să ofere de pomană alimente sau alte daruri. Pentru că sărbătoarea are loc în timpul Postului Crăciunului, Biserica a rânduit dezlegare la pește, astfel încât credincioșii să poată marca praznicul printr-o masă de sărbătoare, fără a întrerupe postul.
În tradiția populară, Ovidenia este asociată cu lumina și protecția familiei. În unele gospodării se aprind lumânări sau candele, iar oamenii oferă de pomană colaci, căni cu apă și lumânări aprinse, în special pentru sufletele celor care au murit fără lumină.
O altă credință întâlnită în anumite zone spune că, în noaptea de Ovidenie, se deschid cerurile, iar oamenii cu suflet curat ar putea înțelege graiul animalelor. În unele comunități, această noapte era considerată una specială, în care se puteau face rugăciuni pentru sănătate, ocrotire și împlinirea dorințelor.
Obiceiuri legate de vreme și gospodărie
În calendarul popular, ziua de 21 noiembrie era folosită și pentru interpretarea semnelor naturii. Oamenii urmăreau dacă cerul este senin, înnorat sau dacă ninge, încercând să prevadă cum va fi iarna și ce fel de an îi așteaptă. Aceste interpretări sunt credințe populare, nu prognoze meteorologice.
În anumite regiuni, oamenii evitau muncile grele în gospodărie, considerând că sărbătoarea trebuie respectată prin odihnă și rugăciune. Tot în unele zone se păstrează obiceiul de a unge cu usturoi ușile și ferestrele, pentru îndepărtarea duhurilor rele, practică asociată și cu vechile credințe populare despre perioada Filipilor.
Există și tradiția potrivit căreia fetele tinere încercau să afle cine le va fi ursitul, iar în unele gospodării se puneau crenguțe de măr în apă, în speranța că vor înmuguri până la Anul Nou și vor fi folosite la sorcovă.
Aceste practici fac parte din folclorul românesc și diferă de la o regiune la alta. Ele nu reprezintă obligații religioase, iar semnificația principală a sărbătorii rămâne legată de credință, rugăciune și cinstirea Maicii Domnului.











