REABILITARE. Copiii care nu au împlinit vârsta de 14 ani nu pot fi trași la răspundere penală, chiar dacă comit o infracțiune. Totuși, legea prevede intervenții clare, menite să protejeze copilul și să prevină repetarea faptelor, într-un sistem care se confruntă cu lipsuri majore.
În prezent, sistemul de reabilitare a minorilor din România funcționează cu dificultate. Există doar patru instituții specializate pentru tineri cu vârste între 14 și 18 ani, însă situația este mult mai complicată în cazul copiilor mai mici. Atunci când un minor sub 14 ani comite o faptă gravă, autoritățile trebuie să intervină fără a putea aplica sancțiuni penale.
Potrivit Katalin Miklea Hajnal, șefa Direcției Sociale și pentru Protecția Drepturilor Copilului Mureș, obiectivul principal este prevenția și identificarea cauzelor care au dus la comportamentul infracțional. „Primul pas este evaluarea mediului familial. Se verifică dacă există părinți sau rude care pot asigura un cadru sigur. În lipsa familiei, copilul este plasat într-un centru rezidențial. Dacă familia există, minorul poate rămâne acasă, dar doar cu supraveghere specializată și cu implicarea unui asistent social, a unui psiholog și a altor specialiști”, a explicat aceasta.
Continuarea educației școlare este o condiție esențială. „Este o cerință fundamentală pentru continuarea studiilor”, a subliniat șefa direcției. În unele cazuri, soluția este educația hibridă sau învățarea online, însă apar frecvent probleme, mai ales în situațiile în care copilul locuiește cu bunici, nu are acces la internet, nu dispune de echipamente digitale sau trăiește în comunități mici, unde stigmatizarea este greu de evitat.
Decizia privind măsura de protecție este luată, de regulă, de Comitetul pentru Protecția Copilului. Dacă părinții își exprimă acordul, soluția este stabilită administrativ. În lipsa consimțământului, instanța decide forma de protecție sub care va fi plasat copilul.
Deși legea socială permite crearea unor servicii specializate dedicate copiilor care au comis infracțiuni, dar nu pot fi trași la răspundere penală, astfel de instituții nu funcționează în mod real în România. Nici conducerea Direcției Județene de Protecție Socială și a Drepturilor Copilului Mureș nu are cunoștință de existența unor centre operaționale la nivel național.
În județul Mureș, un centru rezidențial destinat exclusiv copiilor sub 14 ani a fost înființat anul trecut, însă nu a devenit funcțional din cauza restricțiilor administrative. Lipsa de personal, necesitatea obținerii de autorizații și licențe, precum și costurile de operare au blocat lansarea acestuia. Conducerea direcției a propus ministerului ca astfel de centre să fie dezvoltate la nivel regional, prin cooperarea mai multor județe.
În prezent, fiecare direcție județeană de protecție a copilului decide individual unde este plasat un copil aflat într-o astfel de situație. În lipsa unor servicii dedicate, minorii ajung adesea în căminuri de tip familial, servicii de urgență sau centre rezidențiale generale. „Nu este recomandat ca minorii care au comis infracțiuni să fie plasați alături de victime”, a avertizat șefa direcției, subliniind nevoia de servicii specializate care să ofere nu doar cazare, ci și activități zilnice, consiliere psihologică și evaluare psihiatrică.
În ultimii doi ani, Direcția Socială și de Protecție a Copilului Mureș nu a fost sesizată cu privire la nicio infracțiune gravă comisă de un copil sub 14 ani. În astfel de cazuri, poliția este prima instituție care intervine, identifică autorii minori și notifică protecția copilului.
Reducerea vârstei răspunderii penale nu este considerată o soluție. Conform organizației Salvați Copiii, o astfel de măsură nu previne infracțiunile și poate chiar accentua delincvența juvenilă, în condițiile în care România se confruntă cu lipsa unui cadru instituțional solid, a specialiștilor și a unor planuri reale de reabilitare. Prevenirea tragediilor ar presupune, potrivit organizației, investiții în asistență socială, educație și sănătate mintală, nu pedepse mai dure.
