JUSTIȚIE. Un conflict vechi dintre sistemul judiciar și autoritățile statului revine în prim-plan, după ce valoarea drepturilor salariale acordate magistraților prin hotărâri definitive a ajuns la 5,2 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 1 miliard de euro. Situația apare în contextul în care Curtea Constituțională a stabilit încă din 2008 și 2009 că instanțele nu au competența de a crea, prin hotărâri judecătorești, noi drepturi salariale care nu sunt prevăzute de lege.
Potrivit informațiilor prezentate, CCR a emis cinci decizii prin care a încercat să oprească practica acordării unor majorări salariale pe baza principiului nediscriminării, atunci când acestea nu erau prevăzute de actele normative adoptate de Parlament sau Guvern. Cu toate acestea, în anii următori, numeroase instanțe au continuat să pronunțe sentințe definitive favorabile magistraților, acordând sporuri și majorări salariale.
Ministerul Finanțelor contestă legalitatea practicii
Tema a fost readusă în discuție într-un proces intentat în acest an de președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, prin care se solicită plata sumelor restante. Procesul a fost câștigat încă de la primul termen de judecată.
În cadrul cauzei, Ministerul Finanțelor a susținut că există patru decizii ale Curții Constituționale din 2008 care interzic instanțelor să acorde majorări salariale invocând discriminarea față de alte categorii profesionale. Potrivit ministerului, aceste decizii aveau caracter obligatoriu și ar fi trebuit respectate.
Cum au fost obținute majorările salariale
La baza numeroaselor acțiuni în instanță s-a aflat Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea discriminării. De-a lungul timpului, atunci când anumite categorii de bugetari beneficiau de sporuri sau creșteri salariale prin acte normative speciale, magistrații au solicitat în instanță aplicarea acelorași drepturi, argumentând că sunt discriminați.
În 2008, amploarea fenomenului a determinat Ministerul Justiției să sesizeze Curtea Constituțională, care a concluzionat că instanțele nu pot înlocui rolul legiuitorului și nu pot crea norme noi prin hotărâri judecătorești.
CCR a stabilit că judecătorii nu au competența de a anula sau modifica efectele unor acte normative și nici de a acorda drepturi salariale prin interpretări care echivalează cu adoptarea unor noi reguli de salarizare.
Augustin Zegrean: „Am vrut să stopăm acest fenomen”
Fostul judecător constituțional Augustin Zegrean, membru al Curții în perioada respectivă, a declarat că scopul deciziilor adoptate atunci era oprirea practicii prin care instanțele își stabileau indirect propriile reguli de salarizare.
Potrivit acestuia, deși hotărârile CCR erau obligatorii, acestea nu au fost urmate în mod consecvent, iar fenomenul a continuat în anii următori.
Și Traian Băsescu a sesizat Curtea Constituțională
În 2009, fostul președinte Traian Băsescu a reclamat existența unui conflict constituțional între puterea judecătorească și celelalte autorități ale statului, susținând că Înalta Curte de Casație și Justiție își depășea atribuțiile prin hotărâri care produceau efecte similare unor acte legislative.
Prin Decizia nr. 838/2009, Curtea Constituțională a reafirmat că Înalta Curte are rolul de a asigura interpretarea unitară a legii, însă nu poate crea, modifica sau abroga norme juridice și nici nu poate exercita controlul de constituționalitate, competențe care aparțin exclusiv altor autorități.
Datorii de miliarde și hotărâri definitive
În ciuda acestor decizii, instanțele au continuat să acorde drepturi salariale, iar guvernele succesive au eșalonat plata acestora. Astăzi, suma revendicată pentru aceste restanțe se ridică la 5,2 miliarde de lei.
În motivarea unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București, instanța a arătat că autoritatea de lucru judecat produce efecte indiferent de calitatea soluției pronunțate, ceea ce înseamnă că hotărârile definitive trebuie executate chiar dacă există critici privind modul în care au fost adoptate.
Astfel, disputa juridică privind legalitatea majorărilor salariale acordate magistraților rămâne una dintre cele mai controversate teme din sistemul judiciar, având un impact semnificativ asupra bugetului public și asupra relației dintre puterea judecătorească, Parlament, Guvern și Curtea Constituțională.
