POLITIC. Crin Antonescu a ajuns să fie o adevărată emblemă a ceea ce românii au respins fără drept de apel la urne anul trecut: politicieni de calibrul său. Dacă ar fi să facem un inventar al realizărilor sale, am descoperi că, în afară de funcțiile de parlamentar și, mai recent, de șomer politic, nu prea a lăsat urme adânci în peisajul politic românesc. Ceva mai mult, dar tot la fel de neimportant.
Anul trecut, alegerile au fost o lecție clară: românii s-au săturat de promisiuni neonorate, de veșnicele „schimbări” care nu au venit niciodată și de o clasă politică ce pare că trăiește într-o realitate paralelă. Iar Antonescu a reușit, cu măiestrie, să devină simbolul acestui „nou” tip de politician care, în loc să se reinventeze, se agață cu disperare de o realitate politică din care românii vor cu orice preț să scape.
Deși a fost președinte interimar al României, perioada sa la Cotroceni ar putea fi rezumată simplu: un „da” între două „nu”-uri din partea istoriei recente. Nu a reușit să aducă nici un proiect care să rămână în memoria colectivă și, departe de a fi un lider vizionar, s-a transformat într-o figură politică care mai mult a dezbinat decât a unit.
În ultimele luni, Crin Antonescu a reușit performanța de a rămâne relevant… prin contradicțiile sale publice și scandalurile interne din PNL. Se pare că mai mult își găsește locul în luptele pentru putere din propriul său partid decât în vreo inițiativă ce ar putea schimba în bine destinul românilor.
Așadar, întrebarea care persistă este: ce mai reprezintă Crin Antonescu pentru români? Într-un context în care se caută lideri autentici, care să inspire încredere și să aibă soluții clare, figura sa pare tot mai mult un simbol al trecutului, un ecou al unei clase politice care a eșuat să răspundă la cerințele unei națiuni tot mai puțin dispuse să tolereze promisiuni goale.
Crin Antonescu este încă prezent, dar, poate, doar ca un reminder al unei epoci care a trecut. Până când clasa politică nu înțelege că românii nu mai vor politicieni ca el, va rămâne doar o pagină de istorie, dintr-o poveste care nu a reușit să aibă un final fericit.