CRIMĂ. România anului 2025. O tânără moare arsă de vie în propria casă, în timp ce autoritățile statului bifează „acțiuni” și „razie”, iar politicienii de la București sunt prea ocupați cu rotațiile la putere, pensiile speciale și campaniile electorale pentru a mai vedea drama celor pe care ar trebui să-i apere.
Criminalul – fost partener al victimei – era căutat de luni de zile. Zeci de polițiști, drone, elicoptere, câini de urmă. Totul, fără rezultat. De ce? Pentru că România reală funcționează cu posturi de poliție desființate, cu agenți care patrulează singuri, cu județe întregi lăsate la voia întâmplării.
Sub protecția statului, fata a fost lăsată singură. Și a fost ucisă.
Marți dimineață, în jurul orei 08:45, mama tinerei a sunat disperată la 112: casa ardea, iar fiica ei era înăuntru. Pompierii și polițiștii au ajuns rapid, dar prea târziu. Flăcările au făcut ceea ce statul n-a fost capabil să prevină. Din ruine a fost scos un trup carbonizat.
Chestorul Mihalache Constantin, șeful IPJ Mureș, a transmis condoleanțe familiei și a vorbit despre eforturile ample de căutare. Ce nu spune nimeni clar: aceste eforturi sunt inutile când sistemul e lăsat în colaps. Când un polițist e nevoit să aleagă între o patrulă și un raport, între o victimă și o hârtie.
De ani de zile, sindicatele din MAI trag semnale de alarmă. Lipsă de personal. Echipamente învechite. Infrastructură prăbușită. Totul ignorat. Politicienii preferă să cheltuie milioane pe consultanță, reclame și festivaluri, nu pe viețile oamenilor.
În timp ce în sate precum Miheșu de Câmpie victimele mor în flăcări, la Palatul Victoria se votează privilegii pentru „ei” și austeritate pentru noi.
Tânăra din Miheșu de Câmpie nu a fost ucisă doar de un individ bolnav, ci de un sistem corupt, nefuncțional, abandonat. O moarte care putea fi evitată, dacă România ar fi avut o clasă politică interesată de oameni, nu doar de voturi.
Ancheta este în desfășurare, sub coordonarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș. În tot acest timp, mama fetei trăiește cu o întrebare dureroasă: „Dacă era fiica unui politician, o mai lăsau să ardă de vie?”
