JOCURI DE NOROC. Premierul Ilie Bolojan a declarat recent că a ales să crească impozitele pentru companiile din industria jocurilor de noroc, nu pentru jucători, la recomandarea ONJN (Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc). Argumentul? Dacă taxele ar fi fost aplicate direct jucătorilor, aceștia s-ar fi orientat spre platforme ilegale. Totuși, această abordare ridică întrebarea esențială: este oare rolul statului să încurajeze oamenii să joace legal – deci să piardă bani legal?
Mai grav, industria jocurilor de noroc a fost extrem de agresivă în ultimii ani, atât economic, cât și mediatic. Conform unui studiu alarmant, în 2023, în România s-au înregistrat 84,3 milioane de tranzacții cu cardul pentru jocuri de noroc, adică 17% din totalul plăților online. Românii au cheltuit 2,5 miliarde de euro în online, fără a include banii pierduți în sălile de joc fizice.
În ceea ce privește promovarea, industria a investit masiv în publicitate, cumpărând imaginea unor jurnaliști și comentatori cunoscuți – un fenomen inexistent în majoritatea țărilor din UE. Doar în Bulgaria, o publicație sportivă face parte oficial din asociația de lobby a industriei, lucru considerat un exemplu negativ, nu un model.
Deși guvernul susține că vrea să evite mutarea jucătorilor în zona gri sau ilegală, această strategie nu reduce numărul celor care joacă, ci doar aduce mai mulți bani la buget din partea firmelor. În Olanda, noile reglementări au redus cu 31% pierderea medie lunară pe jucător, arătând că există soluții care funcționează.
La polul opus, în SUA, o modificare legislativă propusă de Donald Trump – care reduce deductibilitatea pierderilor la jocuri – a provocat reacții dure din partea pasionaților de gambling. Însă scopul este clar: să reducă dependența tot mai accentuată, în special în rândul tinerilor. Publicații precum CNN și The Guardian au avertizat despre o adevărată criză de sănătate publică generată de gamblingul online.
În final, statul nu ar trebui să urmărească doar creșterea veniturilor din taxe. Scopul real al guvernării este să protejeze cetățenii – în special pe cei vulnerabili – de capcanele dependenței. Este nevoie de o abordare responsabilă, care să combine reglementarea strictă, controlul publicității și investițiile în educație și prevenție.
