FINANCIAR. În loc să fie un pilon al creșterii economice, băncile din România sunt criticate că acționează asemenea cămătarilor legali, urmărind doar maximizarea profiturilor și nu sprijinirea economiei reale. Într-un sistem funcțional, rolul unei bănci ar fi acela de a susține agricultura, industria, afacerile locale și dezvoltarea comunităților, prin credite accesibile și strategii sustenabile.
În realitate, băncile de la noi par interesate mai ales de consum și speculă financiară, promovând intens creditele rapide, cardurile de cumpărături și produsele financiare cu dobânzi ascunse. Dobânzile practicate sunt considerate excesive, iar accesul antreprenorilor și fermierilor la finanțare este blocat de birocrație, garanții greu de obținut și condiții neprietenoase.
În acest timp, marile instituții bancare raportează profituri record, în timp ce capitalul românesc este tot mai restricționat. Banii nu ajung în economia reală, ci se rotesc în cercuri speculative fără impact direct asupra producției sau creării de locuri de muncă.
Statul pare pasiv în fața acestui fenomen, fără a adopta politici ferme care să redirecționeze finanțările bancare către sectoarele prioritare ale economiei – precum agricultura, construcțiile, industria alimentară sau energia locală.
Consecința? O societate tot mai dependentă de credite pe termen lung, în care mulți români ajung să muncească toată viața doar pentru a-și plăti dobânzile, nu pentru a-și construi un viitor.
Fără o reformă profundă a sistemului bancar și o reglementare mai strictă din partea statului, România riscă să rămână o piață de consum la periferia Europei, dominată de interese financiare externe, cu o economie vulnerabilă și o populație tot mai îndatorată.
