ÎNVĂȚĂMÂNT. Masteratul didactic devine obligatoriu pentru toți cei care doresc să predea în învățământul preuniversitar, dar această schimbare poate provoca un colaps în multe școli și licee, în special din mediul rural și din orașele mici. Mii de suplinitori necalificați, care până acum asigurau desfășurarea orelor, vor dispărea din sistem, iar catedrele vor rămâne descoperite.
Deși perioada de studiu scade de la doi ani la un an sau un an și jumătate, iar numărul disciplinelor se reduce de la 12 la 8, noul masterat se va putea urma doar cu prezență fizică, ceea ce îl face aproape inaccesibil pentru mulți. Absolvenții vor trebui să participe la cursuri și la practică pedagogică, timp în care nu vor putea lucra.
Ministerul Educației și Cercetării a pus în consultare publică un proiect care impune această formare obligatorie, în baza legilor educației 198/2023 și 199/2023. Din 2029, doar cei care au absolvit licența didactică și masteratul didactic vor putea rămâne în sistemul de învățământ.
Pentru unii actuali profesori, costurile și timpul cerut de noul masterat sunt imposibil de suportat. Cei care predau în mai multe școli și fac naveta zilnic nu vor putea frecventa cursurile și nici nu vor putea participa la practica de 3 săptămâni, cu 8 ore pe zi.
Nici cei care au urmat în trecut modulul psihopedagogic nu sunt scutiți. Conform noii metodologii, vor avea nevoie de suficiente credite ECTS, iar dacă nu le dețin, vor fi obligați să urmeze din nou formarea. Vor dispărea și cursurile postuniversitare de scurtă durată pentru formarea didactică, iar înscrierea la master va fi condiționată de admitere.
Pentru cadrele didactice cu mai multe specializări, nu este clar dacă vor trebui să urmeze câte un masterat pentru fiecare disciplină. De exemplu, un profesor care predă română și este licențiat și în filosofie sau psihologie ar putea fi obligat să urmeze mai multe masterate.
Noua reglementare afectează inclusiv pe cei care vor să intre în sistem venind din medii profesionale externe, cum sunt inginerii, economiștii sau specialiștii din multinaționale. Pentru ei, investiția de timp și bani este descurajantă: să plătească 2.000 de euro și să renunțe un an la muncă pentru un salariu modest în învățământ nu este o opțiune viabilă.
Cei mai afectați vor fi copiii din comune și orașe mici, acolo unde lipsa de profesori e deja acută. Fără soluții alternative, unitățile de învățământ riscă să rămână fără cadre didactice, iar reforma dorită de Ministerul Educației poate avea efecte inverse celor scontate.
