POLITIC. Franța traversează o criză politică și economică fără precedent, iar președintele Emmanuel Macron se confruntă cu o prăbușire istorică a încrederii publice. Un sondaj Odoxa-Backbone pentru Le Figaro arată că 64% dintre cetățeni cer demisia sa și organizarea de alegeri prezidențiale anticipate, acuzându-l că a pierdut controlul asupra țării.
Nemulțumirea vizează nu doar președintele, ci și Parlamentul: 56% dintre francezi susțin dizolvarea legislativului, semn că întreaga guvernare este respinsă de opinia publică.
În plan economic, Franța se confruntă cu un deficit bugetar de 5,4% din PIB, iar planul de austeritate de 44 de miliarde de euro propus de guvern a stârnit furia populației. Măsurile sunt considerate dure și injuste, adâncind neîncrederea în administrația Macron.
Un alt sondaj, realizat de Verian, confirmă prăbușirea imaginii președintelui: doar 15% dintre francezi mai au încredere în liderul de la Palatul Élysée. Această criză de legitimitate survine chiar când Macron încearcă să își afișeze rolul de actor global, organizând la Paris reuniunea „Coaliția Voinței” în sprijinul Ucrainei – o mișcare care nu reușește să mascheze problemele interne.
Guvernul condus de premierul Francois Bayrou riscă să cadă luni, în urma unui vot de încredere în Adunarea Națională, iar șansele de supraviețuire sunt reduse. O eventuală înfrângere ar forța demisia premierului, al cincilea schimbat în mai puțin de doi ani de mandat al lui Macron.
Constituția îi oferă președintelui câteva opțiuni – de la desemnarea unui nou premier la noi alegeri legislative anticipate, însă opoziția, de la Marine Le Pen până la stânga radicală, insistă că singura soluție este plecarea lui Macron și organizarea de alegeri prezidențiale înainte de termen.
În timp ce nivelul de trai scade, iar austeritatea lovește tot mai dur, Macron este perceput ca deconectat de realitatea cetățenilor, asemena lui Nicuşor Dan. Mesajul transmis de stradă și sondaje este clar: actualul președinte nu mai are legitimitatea necesară pentru a conduce.
Dacă trendul continuă, istoria ar putea consemna finalul carierei sale politice, nu printr-o înfrângere electorală, ci printr-o demisie forțată de presiunea populară.
