SIMBOL. Poetul național Mihai Eminescu a fost inițial înmormântat pe 17 iunie 1889 în Cimitirul Bellu (Șerban Vodă) din București, într-o zi ploioasă, în prezența prietenilor săi apropiați și a altor scriitori. La mormântul său a fost ridicat ulterior un monument la inițiativa unui comitet condus de Titu Maiorescu, iar locația de pe Aleea Scriitorilor a devenit un punct de pelerinaj pentru români și iubitorii poeziei sale. De la înmormântarea sa și până în prezent, inclusiv în 2026, mormântul rămâne unul dintre cele mai vizitate locuri din cimitir, centrul comemorărilor anuale organizate pe 15 ianuarie, de ziua sa de naștere, și pe 15 iunie, ziua trecerii sale la cele veșnice.
Anul acesta, la slujba religioasă de comemorare a Poetului Național, un preot ortodox a sugerat, spre surprinderea participanților, ca trupul lui Mihai Eminescu să fie reînhumat din Cimitirul Bellu în mijlocul Catedralei Naționale, edificiu care își are rădăcinile în ideile poetului.
Ioan Slavici, prieten al lui Eminescu, nota încă din 1924 că poetul fusese primul care a promovat ideea construirii unei mari catedrale ortodoxe în București, imediat după victoria armată de la Grivița din 1877. Într-un articol publicat în ziarul Timpul în 1881, Eminescu sublinia lipsa unei biserici reprezentative în capitala României, explicând că Bucureștiul, fiind un oraș relativ nou, nu avusese niciodată o catedrală simbolică. Anul acesta, pe 30 noiembrie, de Ziua Sfântului Andrei, a fost sfințită pictura Catedralei Naționale și a fost inaugurat serviciul liturgic în prezența Patriarhului Daniel, concretizând astfel dorința exprimată de Eminescu încă din 1877.
Reînhumarea lui Mihai Eminescu în Catedrala Mântuirii Neamului este privită ca un gest de cinstire permanentă a Poetului Național, nu doar la comemorări sau evenimente culturale. Așa cum îl descria Petre Țuțea drept „sumă lirică de voievozi” și Constantin Noica ca „voievod al culturii românești”, Eminescu merită recunoștința continuă a românilor.
Mormântul său din Catedrala Națională va deveni astfel un punct central al culturii și spiritualității românești, un loc de pelerinaj, rugăciune și reflecție, ce va inspira unitate și coeziune națională. Omagierea Poetului Național în Catedrală va transforma acest spațiu într-un simbol al recunoștinței față de inițiatorul Catedralei Naționale și un reper pentru generațiile viitoare.
