JUSTIȚIE? Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a reacționat dur pe Facebook după ce Curtea Constituțională a României (CCR) a amânat pentru a cincea oară decizia privind reforma pensiilor speciale. Consecința? România riscă să piardă 231 milioane de euro, bani europeni nerambursabili care ar fi putut finanța școli, spitale sau autostrăzi.
„România e singura țară unde poți să iei pensie specială, salariu de judecător CCR și să intri în concediu paternal în același timp”, a ironizat Pîslaru. În opinia sa, astăzi au câștigat cei care fug de ședințe de frică să nu-și piardă privilegiile, iar restul țării plătește prețul. „O zi neagră pentru justiție dreaptă și pentru o Românie modernă și europeană”, a adăugat el.
Banii pierduți ar fi putut însemna: 2.000 de ambulanțe noi, 100 de școli sau 50 km de autostradă. Pîslaru a punctat ironic: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă? Ei bine, CCR tocmai a făcut asta cu 231 milioane de euro.”
Reforma pensiilor speciale: un plan european blocat de frică și politizare
România și-a asumat reforma pensiilor speciale încă din noiembrie 2021, ca parte a PNRR, pentru a crea un sistem echitabil, fără categorii privilegiate, în care pensia să reflecte adevărata muncă depusă.
„Din 2021, niciun guvern nu a avut curaj să trateze serios problema. S-a mimat reforma prin diverse artificii legislative, care oricum eșuau la testul de constituționalitate, așa cum s-a întâmplat cu supraimpozitarea unei singure categorii de pensii.”
Guvernul a pregătit alternativa constituțională privind raportul pensie-salariu, în baza studiilor europene, și a menținut dialog permanent cu Comisia Europeană, care a confirmat că jalonul nr. 215 este îndeplinit și că banii pot fi recuperați.
Proiectul de lege a fost trimis spre promulgare încă din septembrie 2025, dar CCR, CSM și ICCJ au intervenit ca niște gardieni ai privilegiilor: judecători care, în loc să respecte legea, au preferat să se teamă de propria pierdere de privilegii.
„Am fost acuzați că mințim, deși totul a fost clar în corespondența cu Comisia Europeană”, a punctat Pîslaru. În octombrie 2025, CCR a respins proiectul pe vicii de procedură, iar Guvernul a refăcut procedura, doar ca să se confrunte cu patru amânări succesive din partea Curții, între argumente lipsite de orice sens și fuga judecătorilor numiți politic de PSD de la ședințe.
Ceasul al treisprezecelea a venit: decizia finală a CCR poate decide dacă România își ia adio de la 231 milioane de euro, bani care ar fi putut finanța infrastructură vitală.
Ironia supremă: Pîslaru atrage atenția că justiția nu poate fi capturată de un cerc de interese: „Există investigații media care arată despotism și partizanat politic în CCR, iar negarea prerogativei Guvernului de a echilibra bugetul echivalează cu demolarea echilibrului puterilor în stat.”
El mai subliniază că toți românii simt nedreptatea și inechitatea procesului: „Nu trebuie să fii expert constituțional ca să realizezi că ceea ce s-a întâmplat a fost profund greșit. Dacă iresponsabilitatea continuă, nota de plată nu va rămâne neplătită.”
În concluzie, Pîslaru cere României să-și trezească simțul realității: un CCR prins între frica de a pierde privilegii și responsabilitatea de a respecta legea costă enorm, iar banii europeni pierduți sunt dovada clară că ironia nu mai este doar un ton, ci o realitate dură.
