RISCURI. Premierul Ilie Bolojan revine cu aceeași partitură bine exersată: raportul privind anularea alegerilor prezidențiale ar putea fi prea „sensibil” pentru ochii publicului. Motivul invocat rămâne familiar, pericolul dezvăluirii unor informații care ar afecta securitatea statului și, eventual, ar expune cadre din zona serviciilor.
Într-o intervenție la Europa FM, șeful Executivului a reiterat că decizia CCR a fost luată „pe baza datelor oficiale”, iar acestea ar fi suficiente pentru a justifica anularea scrutinului.
„Atunci când se iau anumite decizii se iau pe baza datelor comunicate. CCR având datele a luat deciza respectivă. Pe baza datelor oficiale aceasta a luat decizia respectivă. Datele oficiale au fost publicate. Toate materialele cu secret de serviciu pot să fie la un moment dat expuse. Dar trebuie să te gândești la ce expui.”
Tradus pe înțelesul tuturor, documentul există, dar nu e chiar pentru publicul larg. Iar dacă va fi vreodată făcut public, asta ar ține exclusiv de voința președintelui Nicușor Dan.
„Domnul președinte dacă o să considere necesar va putea să prezinte acest raport. Eu nu am o problemă pe asta. Guvernul nu are responsabilități în acest sens.”
Așadar, mingea este trimisă elegant în curtea de la Cotroceni, iar Guvernul rămâne, cel puțin declarativ, în afara jocului.
Între timp, discursul despre presupusa implicare a Rusiei în campania lui Călin Georgescu continuă să fie invocat ca explicație centrală. Președintele Nicușor Dan afirma anterior că o parte importantă din campanie ar fi fost „direcționată de la Moscova”, iar autoritățile ar fi stabilit mecanismele prin care au fost influențate rețelele sociale.
Totuși, criticii acestei narațiuni susțin că argumentele inițiale care au stat la baza anulării scrutinului au fost deja contestate public și că nu există dovezi clare ale unei intervenții ruse decisive. În plus, rapoartele platformei TikTok, au susținut că dinamica promovării conținutului ar fi avut alte explicații decât o intervenție directă a Moscovei, fiind invocate inclusiv decizii și politici europene privind moderarea și distribuția conținutului.
În acest context, insistența asupra „amenințării ruse” și amânarea unei eventuale desecretizări alimentează suspiciuni și ironii în spațiul public. Pentru o parte a opiniei publice, povestea pare să fi devenit o monedă politică repetată mecanic, în timp ce raportul rămâne, convenabil, sub cheie.
Cert este că, la mai bine de un an de la decizia istorică a Curții Constituționale, întrebările persistă, iar explicațiile complete sunt încă așteptate.
