NATURĂ. Având în vedere ce a publicat Claudia Marcu de la Național, încă din luna ianuarie, barajele noastre au fost luate în vizor: Guvernul execută, din nou, ordinele Comisiei Europene.
În plină perioadă în care tot mai multe baraje din țară trec prin goliri masive, lucrări, „revizii” și alte intervenții de sezon, o modificare legislativă a Ministerului Mediului ridică miza: România pregătește, în fapt, un cadru mult mai permisiv pentru demolarea barajelor. Totul, desigur, sub binecunoscutul motto european „restaurăm natura”.
Noile reguli vin ca răspuns la directivele Comisiei Europene, care își dorește 25.000 km de râuri cu curgere liberă până în 2030. Pentru asta, barierele, de la baraje la stăvilare, trebuie să dispară. ”Întrucât datele privind barierele fluviale sunt încă insuficiente, unul dintre obiectivele noilor norme este de a elabora un inventar al barierelor prezente în întreaga UE. Eforturile de eliminare se vor concentra pe barierele învechite și ieșite din uz”, susținea, inițial, Comisia Europeană.
Potrivit Comisiei Europene, 20 de state membre au raportat deja măsuri pentru a îmbunătăți continuitatea cursurilor de apă, indicând că principalele obstacole rămân barajele, barierele și ecluzele. Alte șapte state, inclusiv România, au anunțat că urmează să facă progrese în această direcție, odată cu aplicarea măsurilor pe care le-au planificat. România s-a conformat rapid, modificând procedura de conservare, abandonare sau postutilizare astfel încât demolarea să fie, practic, opțiunea cea mai simplă.
Barajele, bune doar când nu stau în calea peștilor?
Deși barajele au un rol esențial în prevenirea inundațiilor și în asigurarea resurselor hidroenergetice, Comisia consideră că biodiversitatea primează. Apele, sedimentele, peștii și alte organisme nu se pot deplasa suficient, așa că soluția găsită este eliberarea cursurilor de apă. Ce dacă asta lasă în urmă localități vulnerabile ori afectează alimentarea unor zone industriale?
Și pentru că datele sunt insuficiente, cum recunoaște chiar Comisia, statele membre vor întocmi inventare cu toate barierele existente. Ulterior, cele considerate „învechite” sau „inutile” vor intra pe lista de eliminare. România se numără printre cele șapte state care au transmis deja Bruxelles-ului că vor face „progrese”.
De la proceduri stricte la „se poate demola aproape oricând”
Până acum, un baraj putea fi abandonat doar în situații grave: risc major pentru populație, expertize clare sau costuri imposibil de acoperit pentru refacere. Noua procedură schimbă complet perspectiva.
Acum, abandonarea se poate decide în mult mai multe cazuri:
• la solicitarea deținătorului, chiar dacă doar el beneficiază de baraj;
• la solicitarea deținătorului, cu acceptul beneficiarilor protejați de lucrările hidrotehnice;
• în cazul unor planuri de modernizare;
• prin dispoziția autorităților, pe baza unor expertize;
• prin hotărâri judecătorești definitive.
Cu alte cuvinte, nu doar autoritățile, ci și ONG-urile, prin instanțe, pot obține desființarea unui baraj.
O veste „excelentă”: barajele intră la liber în sezonul demolărilor
Dacă până acum demolarea unui baraj era o situație excepțională, acum devine o opțiune banală în numele biodiversității. Totul într-un context în care mai multe baraje din țară sunt deja golite pentru lucrări și verificări, iar populația se întreabă încotro se îndreaptă gestionarea resurselor de apă.
Iar întrebarea-cheie rămâne: România protejează natura sau doar bifează directivele europene?
