“CLARIFICĂRI”. Apele Române au transmis o serie de clarificări oficiale, după ce în presa din România au apărut informații interpretabile privind posibila închidere sau demolare a barajelor, pe fondul unor presupuse obligații impuse de Uniunea Europeană. Instituția subliniază că aceste scenarii nu au suport real și nu reflectă cadrul legal sau tehnic actual.
Potrivit Apele Române, Uniunea Europeană nu a emis și nu a transmis României nicio directivă, instrucțiune sau obligație care să vizeze demolarea barajelor, dezafectarea acumulărilor de apă sau golirea lacurilor de importanță strategică de pe teritoriul național.
În spațiul public a fost vehiculată ideea existenței a aproximativ 1.200.000 de „bariere” în Europa, care ar urma să fie eliminate în baza unor directive europene. Datele oficiale furnizate de ICOLD – International Commission on Large Dams și EuroCOLD, structura europeană a acesteia, arată însă că pe continent există doar 4.000–5.000 de baraje mari, diferența fiind semnificativă și relevantă.
Această discrepanță demonstrează că termenul de „bariere” nu se referă la baraje propriu-zise, ci la lucrări hidrotehnice minore, vechi și degradate, lipsite de utilitate pentru societate. Este vorba despre structuri cu înălțime redusă, precum praguri transversale pe cursuri de apă, stăvilare vechi, podețe, praguri de fund sau amenajări piscicole abandonate. Acestea nu sunt încadrate, din punct de vedere tehnic, în categoria barajelor, indiferent de gradul lor de importanță.
În cele mai multe cazuri, soluțiile recomandate nu presupun demolări, ci adaptări constructive moderne, precum reprofilarea albiilor cu pante line sau realizarea de pasaje pentru pești, astfel încât să fie îmbunătățite curgerea naturală a râurilor, factorii de mediu și sănătatea populației. Dezafectarea este luată în calcul exclusiv pentru acele structuri mici, degradate, care și-au depășit durata de viață utilă.
Barajele mari și strategice ale României, precum Porțile de Fier, Vidraru, Paltinu sau Izvorul Muntelui – Bicaz, nu fac obiectul unor astfel de recomandări. Acestea sunt proiectate, construite și monitorizate conform unor standarde stricte de siguranță, având un rol esențial în protecția populației, producerea de energie și gestionarea resurselor de apă.
În prezent, Apele Române administrează 82 de baraje importante și 329 de baraje mai mici, toate aflate sub monitorizare permanentă. Alte baraje aparțin Hidroelectrica, autorităților locale sau altor deținători, fiind utilizate în principal pentru piscicultură și agrement.
Instituția precizează că deciziile privind conservarea, modernizarea sau dezafectarea barajelor sunt luate exclusiv de autoritățile române, pe baza legislației naționale, a expertizelor tehnice și a recomandărilor specialiștilor şi că Uniunea Europeană nu impune liste sau măsuri obligatorii în acest sens.
Poate Apele Române ar dori să ne explice clar, negru pe alb, de ce barajul de la Răstolița, un proiect realizat în proporție de aproximativ 90% și rămas blocat timp de decenii, a primit aprobare pentru finalizare în 2024, iar doar un an mai târziu, în iunie 2025, Curtea de Apel Cluj-Napoca a decis suspendarea acordului de mediu care stă la baza lucrărilor. Un acord care era considerat valid și legal cu un an înainte a devenit, peste noapte, insuficient, exclusiv ca urmare a acțiunilor inițiate de ONG-uri de mediu.
Organizații precum Declic și Bankwatch România au formulat mai multe acțiuni în instanță, obținând decizii succesive care au dus la blocarea proiectului, invocând presupuse efecte negative asupra ecosistemelor locale, pădurilor și cursurilor de apă din zonele protejate. Legislația Uniunii Europene permite explicit acest lucru, oferind posibilitatea ca un ONG să suspende sau să oprească o lucrare majoră, chiar și una de interes strategic național, dacă apreciază că anumite specii sau habitate ar putea fi afectate.
Însă, în această ecuație, rămâne o întrebare esențială: cine răspunde pentru impactul asupra unei întregi țări, atunci când un proiect energetic vital este blocat după investiții uriașe și ani de așteptare? Considerăm că situația de la Răstolița necesită explicații publice clare și asumate. Vă solicităm să comentați această situație și să lămuriți consecințele reale ale acestor decizii.
