ADMINISTRAȚIE. O modificare recentă a legislației privind integritatea pune într-o situație complicată mii de experți și funcționari români care lucrează temporar în instituții europene și internaționale. Oamenii care au câștigat prin concurs posturi la Parlamentul European, Comisia Europeană, NATO, Frontex, OSCE sau ONU riscă să fie considerați incompatibili dacă își păstrează în același timp postul din administrația românească.
Dreptul de suspendare a postului, lovit de noua regulă
Problema pornește de la Legea nr. 180/2026, care modifică regimul incompatibilităților. Până acum, un funcționar public putea să își suspende raportul de serviciu din România pentru perioada în care accepta un post, de regulă pe durată determinată, într-o instituție sau organizație internațională. După încheierea contractului extern, acesta putea reveni pe postul ocupat în administrația românească.
Codul Administrativ, prin OUG 57/2019, prevedea în mod expres această posibilitate. Noua legislație introduce însă o restricție care se aplică inclusiv pe perioada suspendării raportului de serviciu. Astfel, ceea ce era până acum o modalitate legală de a lucra temporar în structurile internaționale poate ajunge să genereze o situație de incompatibilitate.
45 de zile pentru a face o alegere
Pentru persoanele aflate deja în această situație există o perioadă de tranziție de 45 de zile, începută la 31 august 2026, în care incompatibilitatea trebuie înlăturată.
Practic, funcționarii vizați sunt puși să aleagă între postul din administrația românească și cariera internațională. Dacă nu renunță la una dintre cele două poziții în termenul prevăzut, pot ajunge în atenția Agenției Naționale de Integritate (ANI).
Potrivit informațiilor obținute de G4Media de la un avertizor de integritate și confirmate ulterior de mai multe surse oficiale, fenomenul ar afecta mii de funcționari și experți români.
România riscă să piardă specialiști
Efectele nu se limitează însă la situația individuală a celor aflați în incompatibilitate. Prezența românilor în instituțiile europene și euro-atlantice reprezintă și un interes strategic pentru România, în condițiile în care acești specialiști ajung să lucreze pe dosare importante pentru țară.
Printre domeniile în care sunt implicați se numără fondurile europene, evaluarea proiectelor și cererilor de plată din PNRR, politicile europene, securitatea NATO și dosarele privind integrarea României în structurile europene.
În aceste condiții, noua reglementare ar putea avea un efect paradoxal: în loc ca România să își păstreze specialiștii și să beneficieze ulterior de experiența acumulată de aceștia în instituțiile internaționale, oamenii sunt puși să aleagă definitiv între cele două cariere.
Mai mult, Legea Integrității a reprezentat un jalon în cadrul PNRR asociat unei finanțări de 770 de milioane de euro, iar eventualele modificări ulterioare ale legislației ar putea ridica și întrebări privind relația cu angajamentele asumate față de Comisia Europeană.
Situația creează astfel o problemă juridică și administrativă cu efecte potențial importante: România riscă să își îndepărteze tocmai funcționarii care au acumulat experiență în marile instituții internaționale și care ar putea aduce ulterior această expertiză în administrația românească.
